Desfacerea casatoriei prin divort
Divortul poate avea loc prin acordul sotilor, la cererea unuia dintre soti sau atunci cand continuarea casatoriei nu mai este posibila, toate aceste situatii fiind reglementate de noul Cod civil. In plus, legislatia prevede ca sotii au de ales intre mai multe variante atunci cand decid sa se desparta: divortul administrativ, care presupune desfacerea casatoriei de catre ofiterul starii civile, divortul la notar, cel in instanta de judecata, precum si divortul la mediator.
Instanța de judecată rămâne singura variantă pentru soții care nu se înțeleg sau care nu se pot prezenta personal în fața autorităților din țară având reședința în străinătate sau se afla într-o altă situație asemănătoare.
Desfacerea căsătoriei – art. 373 Cod civil prevede ca divorțul poate avea loc în următoarele situații:
-prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
-atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
-la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
-la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Codul civil prevede, totodată, că soții au de ales între mai multe variante:
-divorțul administrativ, care presupune desfacerea căsătoriei de către ofițerul stării civile,
-divorțul la notar,
-divorțul în fața instanțelor de judecată,
-divorțul la mediator.
Divortul la starea civilă se poate încheia doar daca soții nu au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați.
În ceea ce priveste divorțul în fața notarului public, acesta se va realiza daca soții convin de comun acord asupra tuturor aspectelor ce privesc desfacerea căsătoriei, aspecte referitoare la: numele de familie pe care să îl poarte dupa divorț; exercitarea autorității părintești de către ambii părinți; stabilirea locuinței copiilor după divorț; modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii; stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătura și pregătire profesională a copiilor.
In cazul in care sotii nu sunt de acord cu divortul sau nu se inteleg cu privire la cererile accesorii, singura varianta pentru desfacerea casatoriei ramane instanta de judecata
Instanta va pronunta divortul din culpa sotului parat atunci cand, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Mai mult instanta poate pronunta divortul din culpa ambilor soti, chiar atunci cand numai unul dintre ei a facut cerere, daca din dovezile administrate reiese ca amandoi sunt vinovati de destramarea casatoriei.
In schimb, daca paratul nu a formulat cerere reconventionala, iar din dovezile administrate rezulta ca numai reclamantul este culpabil de destramarea casatoriei, cererea acestuia va fi respinsa ca neintemeiata. Atunci cand sotii sunt separati in fapt de cel putin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divortul, asumandu-si responsabilitatea pentru esecul casatoriei. In acest caz, instanta va verifica existenta si durata despartirii in fapt si va pronunta divortul din culpa exclusiva a reclamantului. Nu in ultimul rand, atunci cand divortul este cerut pentru ca starea sanatatii unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei, instanta va administra probe privind existenta bolii si starea sanatatii sotului bolnav si va pronunta divortul, fara a face mentiune in hotarare despre culpa pentru desfacerea casatoriei.
Partajul bunurilor soților
În ceea ce privește partajul bunurilor comune ale soților, acesta va putea fi făcut fie odată cu divorțul, fie ulterior, după obținerea actului de divorț sau rămânerea definitivă a hotărârii definitive de divorț.
Partajul poate fi voluntar atunci când soții se înteleg sau judiciar în situația în care nu există întelegere între ei.
Conform Codului civil, regimul matrimonial înceteaza între soți încă din momentul depunerii cererii de divorț sau, în cazul divortului prin acord, de la data separației în fapt a soților, dacă se solicită aceasta. Ca și act juridic, soții vor încheia actul de lichidare a regimului matrimonial, cu respectarea formelor cerute de lege, urmat, la libera lor apreciere, de partajul bunurilor comune și de regularizarea datoriilor, însă încetarea propriu-zisă a regimului matrimonial nu va mai fi condiționată de acesta.
Partajul va putea fi cuprins și într-un eventual acord de mediere sau într-o tranzacție depusă și semnată în fața judecătorului investit cu soluționarea cauzei.
Soții pot deține bunuri comune sau bunuri proprii ale fiecăruia dintre ei.
Art. 339 cod civil prevede că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor și sunt suspuse partajului.
Art. 340 din Cod civil definește bunurile proprii astfel,
Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ:
a) bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
b) bunurile de uz personal;
c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
f) indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;
g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;
h) fructele bunurilor proprii.
În situația în care nu se poate face dovada că unul dintre soți a contribuit într-un procent mai mare la achiziția bunurilor comune acestea revin într-un procent egal fiecărui soț.
• Vă putem reprezenta în procese de divorț, partaj în orice altă cauză civilă atât în București cât și la instanțele din România.
Dacă locuiți într-un alt stat, pentru a nu fi nevoiți să vă deplasați în țară este necesară o procură autentică de reprezentare și totodată să faceți dovada rezidenței cu acte, în statul în care vă aflați.
Locuinta minorului după divorț va fi stabilita dupa urmatoarele criterii
-are disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a implica pe celălalt părinte cu privire la deciziile legate de copii
-are disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt părinte accesul în locuinţa sa
– Situaţia locativă a fiecăruia dintre cei doi părinţi
– Istoricul îngrijirii copilului
– Dorinţa exprimată de minor cu privire la stabilirea locuinţei sale la reşedinţa unuia sau altuia dintre părinţi.
– Apropierea locuinţelor fiecăruia dintre cei doi părinţi de şcoală şi respectiv grădiniţă
– Concluziile raportului autorităţii tutelare cu privire la locuinţele celor doi părinţi
– Dorinţa exprimată de fiecare dintre cei doi părinţi cu privire la stabilirea locuinţei minorului la reşedinţa lor
– intuitia si experienta profesionala a judecatorului cauzei